Statea in camera ei isi aducea aminte de zilele in care era un copil normal ca toti ceilalti. Dar intr-o seara totul s-a schimbat sub ochii ei mirati de copil care inca asteapta ca povestile sa prinda realitate. Desi inca nu ii venea sa creada, stia ca asta ii va schimba viata odata pentru totdeauna..Si nu va mai fi sau simti ca pana acum.
Totul a inceput in seara in care s-a certat cu tatal ei din cauza plecarii mamei ei. Nu mai rezista certurilor si a plecat pur si simplu fara sa zica la nimeni nimic. Nu stia incotro sa se indrepte, dar si-a luat inima in dinti si a parasit locul natal doar cu o traistuta...si avea doar 14 ani... Si cartea preferata, lasata de la bunica... o carte mare, grea, cu pagini ingalbenite de vreme...a carei inteles il va intelege abea la sfarsitul drumului.
Era un intuneric apasator, un mediu infricosator dar stia ca nu i se va intampla nimic deoarece mama ei ii spunea cand era mica (virgula) cat de speciala era. Insa ii era frica, o frica nedescrisa fata de tot ce o inconjura si incerca din rasputeri sa ajunga la lumina interioara pentru a se putea linisti. Trosnetul crengilor rupte sub pantofiorii ei o infiorau la fiecare pas, iar cerul se innora a furtuna. Insa mergea fara sa se uite in urma,privind increzatoare drept in fata, incercand sa uite durerea din trecut. Vantul puternic ce sufla din fata o determina sa isi coboare privirea si nu stia unde se afla sau incotro se indrepta.
Soarta nu parea sa fie de partea ei, cum nici natura... furtuna se dezlantui iar in apropiere auzi trosnetul infernal al unui brat de copac cazand sub lovitura fulgerelor. Dar a invatat sa nu ii fie frica de furtuna, de intuneric si de frigul ametitor ce o ademenea in bratele uitarii.
Trosnetul o trezise din visele ei si cand isi ridica privirea din pamant observa ca deja se apropiase de padure. In fata ei se intindea padurea deasa,atat de familiara,in care venea adesea cu mama ei cand era mica. Cu timpul uitase totul..dar acuma parca totul i se deschide inaintea ochilor, ca o amintire de mult pierduta..asa ca se afunda in padurea deasa cautand adapost. Hainele largi si ude o impiedica sa inainteze asa ca hotaraste sa se opreasca la radacina unui copac imens de a carui radacina tocmai se impiedicase. Isi scoase o feliuta de paine dintr-un buzunar... doua-trei inghitituri ce aproape ca se oprira in gat la auzul unui ras straniu. Se ridica in disperare cautand cu privirea dincotro venea acest ras straniu..Tremurand, se ridica in picioare...aude un fosnet in spatele ei, apoi in stanga ei, in dreapta ei; fosnetul se misca dintr-o parte in alta cat ai clipa....iar in acest moment frica o cuprinse.
Pielea i se facuse de gaina..puteai observa firisoarele de par de pe mana ei..pt o clipa fosnetul dispare, dar apoi revine fiind din ce in ce mai intens, inima ii bate cu putere,cand,deodata,o mana o atinge..se intoarce..nu era nimeni altul decat el...privindo cu ochii sai fermecatori.
Dupa ce incet incet calmul o cuprinde, il intreaba cu lacrimi in ochi de ce a urmarit-o. La inceput nu-i raspunde..sta cu capul in pamant privind o frunza vestejita..dupa un timp in care linistea predomina, ridica capul si o priveste in timp ce o lacrima coboara incet pe obrazul lui...se uita fix in ochi ei si se apropie incet..o saruta suav.
Tremurul o curpinse din nou: genunchii i-i se inmuiasera, mainile ii amortisera, capul ii era greu dar buzele nu se puteai dezlipi de ale lui. Sarutul se sfarseste..el se uita insistent in ochii ei pt ai putea captiva privirea..incet scoate ceva din buzunar si apoi ii pune mana la ochi..ea sta nemiscata si emotionata...iar el ii pune in mana un inel. Mirata se intreaba ce reprezinta inelul, dar el ii raspunde fara sa fi auzit intrebarea.... apoi disparu fara urme si totul in jurul ei ii dadea senzatia ca totul nu a fost decat un vis... doar inelul il strangea inca in pumn...
Soarele stralucea pe cer de data asta mai puternic ca niciodata.
